"Anii treceau tiptil ca niste soapte
Unul venise de prin Miaza Noapte
Si celalalt dintr-un Apus.
S-au intalnit,
Si-au multumit,
S-au luat de mana si s-au dus,
Se cunosteau din presupus."

Arghezi

marți, 7 decembrie 2010

Acasa este unde sufletul isi are linistea

ma caut de mult
si nu stiu de ce
ma lasi
nemilos
sa ma regasesc
in iarna anotimpului tau

2 comentarii:

  1. frumoasa lupta sinelui cu sine, de cele mai multe ori ducem doar o batalie, nu stim, nu vrem, nu putem, nu suntem in stare sa mergem cu "razboiul nostru" pan' la capat


    P.S. daca-mi este permis, as renunta la penultimul vers- mereu, as lasa cititorul, i-as, l-as induce, sugera, insinua ca e o lupta continua, nu se termina

    RăspundețiȘtergere
  2. onorata de trecere si insemn
    da, parca suna mai 'nefinalizat' asa
    multumesc

    RăspundețiȘtergere