Adunate in treacat

"Ce parere aveti? Nu gasiti ca-i una din cele mai minunate privelisti negative? Vedeti la stanga noastra acel morman de cenusa numit de cei din duna, digul cenusiu, la dreapta, plaja vanata la picioarele noastre si, in fata, marea de culoare lesiatica si cerul nemarginit in care se rasfrang apele palide? Un adevarat infern nu prea fierbinte. Numai linii orizontale, nici o stralucire, spatiu incolor, viata moarta. Nu asa arata oare sfarsitul lumii, neantul, vazut si pipait? Nici tipenie de om, da, asta mai cu seama, nici tipenie de om. Numai dumneavoastra si cu mine, in fata planetei pustii! Cerul traieste? Aveti dreptate, iubite prietene. Se ingroasa, apoi se surpa, deschide scari in aer, inchide porti de nori. Sunt porumbeii. N-ati observant ca cerul Olandei e plin de milioane de porumbei ce stau atat de sus incat nici nu se vad si care bat din aripi, urca si coboara toti odata, umpland vazduhul cu uriase valuri de pene cenusii, pe care vantul le risipeste peste tot? Porumbeii asteapta acolo sus, asteapta tot anul. Se rotesc deasupra pamantului, se uita, ar vrea sa coboare. Dar nu vad decat marea si canalele, acoperisurile pline de firme si nici un cap pe care sa se aseze."

Albert Camus- Caderea