"Anii treceau tiptil ca niste soapte
Unul venise de prin Miaza Noapte
Si celalalt dintr-un Apus.
S-au intalnit,
Si-au multumit,
S-au luat de mana si s-au dus,
Se cunosteau din presupus."

Arghezi

miercuri, 8 iunie 2011

---

"Fiecare vrea neaparat sa i se intample ceva; asa se explica cele mai multe din legamintele omenesti.

Nu semanam oare toti unii cu altii, vorbind intruna fara a ne adresa nimanui, punandu-ne mereu aceleasi intrebari, desi cunoastem dinainte raspunsul?.... Acum e prea tarziu, va fi intotdeauna prea tarziu. Din fericire!"

5 comentarii:

  1. da. dar câtă naturaleţe în plecarea capului, în acceptare. omul dezvăluit. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. in lipsa de alte optini, as numi-o acomodare :)

    RăspundețiȘtergere
  3. depinde cum priveşti problema. unii ar putea să îi spună înţelepciune :)

    RăspundețiȘtergere
  4. azi ii zic acomodare, ieri sau maine poate o sa ajunga si la stadiul de 'intelepciune'
    ... si cand ma gandesc ca e doar un fragment amarat pe care l-am copiat...fara vreo intentie prea clara de disectie :)

    RăspundețiȘtergere
  5. :D
    şi în cea mai murdară şi banală băltoacă poţi găsi infinitul dacă ştii să priveşti.

    RăspundețiȘtergere