"Anii treceau tiptil ca niste soapte
Unul venise de prin Miaza Noapte
Si celalalt dintr-un Apus.
S-au intalnit,
Si-au multumit,
S-au luat de mana si s-au dus,
Se cunosteau din presupus."

Arghezi

miercuri, 29 februarie 2012

marți, 28 februarie 2012

to the

foto


And as the two of us rebel
Damn you all to hell
.................................
But it doesn't have the time
To give you all the answers







luni, 27 februarie 2012

nu-ti pleca vreodata...





...am inca in geanta 2 pliculete sifonate de zahar... albastre... din ce in ce mai sterse...la ce le mai pastrez oare?! memoria omului e un lucru straniu. mult prea straniu!!! am dat azi de ele cautand cheile..



sâmbătă, 25 februarie 2012

...

Risipa

Mircea Micu

Mă dau risipei lent, în doze mici,
Prada nesăţioaselor furnici
Ce-mi înfăşoară trupul ca un brici.

Ce-a fost, e-nchis în ora de cleştar…
Am spart , cântând, pahar dupa pahar,
Tot învăţând să râd tăcut şi rar.

N-am fost în stare să urăsc nimic
Sortit să mă-ntronez şi să abdic,
Să cad mereu şi iar să mă ridic.

Acum mă duc încrâncenat şi straniu
Iradiat de propriu-mi uraniu
Purtând o lacrimă în loc de craniu…

vineri, 24 februarie 2012

ceai cu gust de scrum

SINGURATATE-N DOI
(versuri Camelia Radulian)

Singuratate-n doi si-un asfintit
ca sangele pe lama de cutit
Tacerea sapa mut, eu nu iti spun
Nici sa ramai, nici ramas bun.

Singuratate-n doi si-un asfintit
ca sangele pe lama de cutit
Sinucigas, in crucea unui drum,
nu-mi spui nici tu sa plec, nici sa raman.

Traim din amintiri, sau nici atat
c-un streang de amintiri legat de gat
Copaci pustii, in toamna unui hol
prin care navaleste cerul gol

Scrisori de viscol ochii tai imi scriu
si-n frigul lor se zbate un sicriu
Strivim sub pleoape ani fara sfarsit,
din care n-am plecat si n-am venit.

In fum se pierde valea de taceri
si maine va veni la fel ca ieri
ce pot spera, ce poti si tu sa speri?
umile flori ne duc spre nicaieri.

Si cum se lasa bruma peste crang
se-aude-n noi cum ochii vremii plang
Maine ca ieri, si azi, ca si acum
sorbim acelasi ceai cu gust de scrum.

...

Joc de noapte

A.E Baconsky

Noaptea străbat bulevarde oblice,
odihnindu-mi privirea-n orbitele lor.
Noaptea-ntânlesc trecători singuratici
grăbind către casă,
şi c-un gest nevăzut le fur umbrele.
Jocul acesta l-am învăţat singur
odată, demult—jocul şăgalnic
îl ştiuse cândva un copil
cu capul învăluit de un nimb de vise

Unde sunt anii, unde sunt iernile
amestecate cu paşi de lup?
Pe-atunci mă jucam gonind umbrele norilor,
astăzi fur umbre de oameni.

Umbre de oameni, umbre de oameni…

Nu pot vedea lunga trenă de noapte,
Nu pot vedea întunericul
veşnic pe urmele lor.

Chiar dacă jocul meu pare-o risipă

Un dans de comete în gol–

am să-l joc până când va rămâne din mine
doar o patimă veche ca un simbol.

joi, 23 februarie 2012

...

Douăsprezece noaptea, cu dor

Nichita Stănescu

Coridor de ore, timp pierdut.
Frunze zburătoare, ţări de toamnă.
Străzile pe care am trecut
în gâtlejul amintirii se răstoarnă.
Trec secundele gravide; nasc urlând
picături de ploaie repetate,
vorbe ce s-au spus, îşi caută guri
să se lase în pereţii lor pictate.
Bate-o oră sus, dar pân-ajunge
sunetul la creier, se-nserează.
Dorm pavilioanele urechii, fuge
pe timpane o stafie trează.

---


incatusarea-n timp imbraca puf de iarna


people need...



... the cover of another perfect wonder

miercuri, 22 februarie 2012

joi, 16 februarie 2012

să ningă, zăpada mă-ngroape

... da' pan' la gat sa fie! da?! nici un centimetru mai sus. sau mai jos.

prin jaluzelele aproape inchise nu patrunde decat albul obosit. ninge iar. e aproape cald. mi-e aproape comod si mi-a amortit piciorul stang. zapada si nodul de la cravata... astea da probleme!

liniste. intrerupta de respiratia sacadata si de nu stiu ce melodie de la radio. mult prea inceata ca sa si razbata prin golul de la capatul ferestrei. ma uit la ea de mai bine de 10 minute. intre timp mi-a amortit si gatul. macar de atat pot fi sigura... sunt mult prea departe ca sa ma fi avut vreodata cu adevarat.

inca o zi. aproape banala. aproape gata. si inca mai vreau langosii aia cu branza, smantana si marar. aproape buni.

vineri, 10 februarie 2012

stropi


“though nothing can bring back the hour,
of splendor in the grass, of glory in the flower,
we will grieve not, rather find
strenght in what remains behind”

(William Wordsworth)

vineri, 3 februarie 2012

joi, 2 februarie 2012

11 minute


Astăzi sunt convinsă de faptul că nimeni nu pierde pe nimeni, fiindcă nimeni nu posedă pe nimeni.
Asta e adevărata experienţă a libertăţii: să ai lucrul cel mai important din lume, fără a-l poseda.

---

das Leben ist ein grosses Rad, hinter dem jeder seine Traurigkeit irgendwie vollzieht