"Anii treceau tiptil ca niste soapte
Unul venise de prin Miaza Noapte
Si celalalt dintr-un Apus.
S-au intalnit,
Si-au multumit,
S-au luat de mana si s-au dus,
Se cunosteau din presupus."

Arghezi

miercuri, 2 mai 2012

zambet

la final, un singur lucru mai conteaza... tot ce ai patimit sa fi avut vreun rost.
zambet :)

4 comentarii:

  1. INTOTDEAUNA are un rost. matematica nevăzutului lucrează constant, fără încetare. de aceea multe sunt nevăzute şi neînţelese.
    dar deschide-ţi sufletul şi ai să vezi toate aceste file albe în care suntem gata să punem litere minunate!

    RăspundețiȘtergere
  2. hm..zâmbet amar...oare mai găsim rostul???
    mi-e cunoscută fotografia, nu ştiu de ce..am senzaţia că am mai văzut-o undeva..

    RăspundețiȘtergere
  3. ...eu am perceput altfel zambetul... si anume: senin, Anna...
    stii ca fotografia ai vazut-o tot aici, in urma cu un am.... si eu spuneam de treime, calator era uimit/a de observatia mea... eu chiar zambesc...si chiar senin...

    RăspundețiȘtergere