"Anii treceau tiptil ca niste soapte
Unul venise de prin Miaza Noapte
Si celalalt dintr-un Apus.
S-au intalnit,
Si-au multumit,
S-au luat de mana si s-au dus,
Se cunosteau din presupus."
Arghezi
zambet
la final, un singur lucru mai conteaza... tot ce ai patimit sa fi avut vreun rost.
zambet :)
INTOTDEAUNA are un rost. matematica nevăzutului lucrează constant, fără încetare. de aceea multe sunt nevăzute şi neînţelese.
RăspundețiȘtergeredar deschide-ţi sufletul şi ai să vezi toate aceste file albe în care suntem gata să punem litere minunate!
hm..zâmbet amar...oare mai găsim rostul???
RăspundețiȘtergeremi-e cunoscută fotografia, nu ştiu de ce..am senzaţia că am mai văzut-o undeva..
...eu am perceput altfel zambetul... si anume: senin, Anna...
RăspundețiȘtergerestii ca fotografia ai vazut-o tot aici, in urma cu un am.... si eu spuneam de treime, calator era uimit/a de observatia mea... eu chiar zambesc...si chiar senin...
:) da..
RăspundețiȘtergere