"Nu-i adevarat povestea ca oamenii au descoperit focul
lovind doua pietre.
Focul a aparut altfel, cand singuratatea primului om
s-a lovit de prima intrebare.
Cand un om s-a gandit sa prefaca ranile lui in speranta,
sa-si lumineze mainile
si teama de el.
poate focul n-a fost decat un mijloc de a lupta impotriva cenusii,
cand vulturii coboara in noi si ne temem."
Paler- Focul
sa nu cumva sa sufli, vant
cat timp cenusa-i inca
verde
sa nu cumva sa cugeti, gand...
de ce-ar trebui sa ma lovesc pentru a produce caldura?
poate de tine, sufletul meu pribeag?!
ma lasi?!
:)
RăspundețiȘtergeree o concentraţie interesantă aici.
RăspundețiȘtergeredar sim că ideea e agăţată la un colţ şi nu poate să zboare :D
povestea e frumoasă, dar focul e element(al) lumii, adică la baza creaţiei, pietrele poate în palmele creatorului.
vulturii nu coboară, din când în când ne putem noi ridica acolo şi vedem, panoramic, trecutul şi viitorul.
cenuşa, trecută, bătută de vânt va poposi pe un mal, acolo unde magnetismul unei ne-cuvântări iniţiale a descris lumea în care trăim.
şi pentru a produce căldură, trebuie numai să îţi imaginezi căldura şi căldură vei fi, ştii, e cumva greu să desfaci corpurile unul de altul atunci când tu eşti şi suflet şi materie.
dar imaginea pictată e chiar poesis.