despre bătălii

“Mă consider un războinic paşnic pentru că bătăliile importante sunt în interior”, îmi spusese cândva Socrate. Acum mă confruntam cu propria bătălie interioară – o perioadă de deznădejde, cinism şi paralizie mentală. Mă simţeam îngheţat, prins între două lumi, fără să aparţin cu adevărat niciuneia. Voiam să mă întorc din drum, însă văzusem deja prea multe şi nu vedeam nicio cale să merg înainte.

În timp ce spiritul meu trecea printr-o perioadă de reorganizare, eu treceam printr-o perioadă de suferinţă şi dezorientare profunde, cum e cea prin care trec bolnavii mintali. Aceasta era noaptea întunecată a sufletului meu, după cum e numită în diverse tradiţii spirituale. Noaptea întunecată a sufletului poate fi o perioadă de însingurare. S-ar putea să ne fie greu să comunicăm cu ceilalţ. Din afară, vieţile noastre pot părea normale sau chiar plăcute, însă să le simţim cu totul altfel dinăuntru. 

Totuşi, dacă înfruntăm nopţile întunecate cinstit şi răzbatem prin ele, o asemenea experienţă poate să ducă la o nouă iluminare şi un simţământ de compasiune. Putem învăţa lecţii importante în urma acestor probe şi încercări. Printre altele, am învăţat că există o fază naturală în evoluţia noastră spirituală care cere să îţi îndrepţi aproape obsesiv atenţia către sine – amintire de sine, observare de sine, reflexie asupra sinelui. Trebuie să cunoaştem sinele înainte să-l putem transcende.

“Călătoria sacră a luptătorului paşnic” -  Dan Millman