Vălul des...

Anna Ahmatova - Vălul des mi-ascundea disperarea...

Vălul des mi-ascundea disperarea,
Fața palidă, ochii fierbinți...
Cu tristețea-mi imensă ca marea
Am sfârșit prin a-l scoate din minți.

Și s-a dus pe o noapte cu lună
Gura strânsă-ntr-un strâmbet amar.
Am fugit după el ca nebuna,
Să-l ajung lângă poartă măcar...

I-am strigat : «Numai eu sunt de vină.
Am glumit; dacă pleci, voi muri!»
Mi-a răspuns cu o voce străină,
surâzând: «Vezi că-i vânt. Vei răci!»