"Anii treceau tiptil ca niste soapte
Unul venise de prin Miaza Noapte
Si celalalt dintr-un Apus.
S-au intalnit,
Si-au multumit,
S-au luat de mana si s-au dus,
Se cunosteau din presupus."
Arghezi
vineri, 15 iulie 2011
Zîmbesc din nisip cuvioase destine
Îmi creşte în palmă o iesle de taur
Erai Europa călare pe mine
Cu perle în scoică şi creangă de aur.
Eram călăreţul cu nume pedestru,
Minam sub zenit o caleaşcă de cerbi
Îngînam disperat jurămîntul rupestru
Scrijelit cu cătuşe în umbre de ierbi.
Am să nasc galaxii, tu dresa-vei comete
Vom jertfi dimineaţa cocoşi nenăscuţi
Cînd muri-va un pian voi ieşi din perete
Întrebarea n-o ştiu dar răspunsul e: Mulţi !
Se vor scrie pe rînd glorioase odisee
Vor muri neştiuţi preşedinţi, chiar şi regi
Un bătrîn va iubi tot aceeaşi femeie
În uitatul deşert ne vom fi tuaregi.
autor
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
CE frumos!
RăspundețiȘtergereminunat!
RăspundețiȘtergereimi canta poemul de cand l-ai postat!
imi pare ca-l stiu de ceva vreme (?!)
si nu imi gasesc memoria-n poeme (mea culpa)
perfect canta poemul
:) da... curge parca de la sine
RăspundețiȘtergereimi canta si astazi doi tuaregi
RăspundețiȘtergeresi numele lor tot il mai caut
in palme nisipul e cald; sa-ntelegi:
pian sau vioara, perete sau flaut
eu doar te caut si caut si caut...
intrebarea n-o stiu
RăspundețiȘtergeredar raspunsul e ' multi'