"Anii treceau tiptil ca niste soapte
Unul venise de prin Miaza Noapte
Si celalalt dintr-un Apus.
S-au intalnit,
Si-au multumit,
S-au luat de mana si s-au dus,
Se cunosteau din presupus."

Arghezi

vineri, 9 decembrie 2011

a fi in compensare

goliciunea nu e o stare de fapt. e sentiment. acolo cu ce naiba o sa ma mai acoperi?

7 comentarii:

  1. Cu sufletul meu ce iubeste neancetat!

    RăspundețiȘtergere
  2. cu nudul...la propriu!
    piano...pianissimo...!

    RăspundețiȘtergere
  3. când EŞTI, nu ai ce să acoperi. infinitul e acoperiş în sine.

    RăspundețiȘtergere
  4. da Flipi, dar pentru A FI (conform acceptiunii tale)e nevoie de o lista lunga. lipsurile se acopera (sau nu)cumva. in fond tot ce se cauta e doar echilibru, nu?
    ..cu ocazia asta am gasit si titlu la postarea asta.

    RăspundețiȘtergere
  5. Când mă simt goală pe dinăuntru, parcă nimic nu mai are rost şi-atunci îmi fabric preaplinul din ceea ce am în jur..

    RăspundețiȘtergere
  6. atunci se explica multe....

    RăspundețiȘtergere