” Religia era doar un mod de a da celor disperati sperante false…nu exista decat realitatea palpabila si tot ce nu se poate vedea este doar rodul imaginatiei omului.”
(Paulo Coelho – Zahir)
..si atunci ce? sa incep sa privesc acum acolo in sus ca ce? ca e mai mult spatiu, ca e mai mare, ca e mai diafan, ca exista o posibilitate mult mai mare sa gasesc punctul acela de care sa ma pot agata?? ca privind in directia opusa vad mult prea bine picatelele alea mizerabile de pe asfalt si printre ele punctul de care atarn si atarn...
citeam pe undeva ca cel mai greu de contra-argumentat sunt tacerile.. contraargumentat, mda. dar singurul loc in care se gasesc argumentele sunt acolo, privind adanc inauntru.. si din moment ce privesti, vezi, iti explici, intelegi,argumentezi.. la ce folos contra-argumentarea.... asta e ca si cum mi-as da cu parul in cap..singura...
lista...
polarizare - cel mai înalt vârf şi cel mai adânc hău. se reciprocizează simultan de aceea paradoxul realităţii pare atât de greu de pătruns.
RăspundețiȘtergereprivind în sus, spre cer te vezi pe tine oglindită, privind în tineai să găseşti cerul.
nu există separare, există doar grade diferite de conştiinţă. :)
şi apoi trebuie săpriveşti cu naturaleţe şi în echilibru tot, să râzi, să glumeşti, să trăieşti no matter what! :D
:) da... asta cu traitul no matter what imi suna cunoscut
RăspundețiȘtergere