"Anii treceau tiptil ca niste soapte
Unul venise de prin Miaza Noapte
Si celalalt dintr-un Apus.
S-au intalnit,
Si-au multumit,
S-au luat de mana si s-au dus,
Se cunosteau din presupus."

Arghezi

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Existentialism in esenta

Esenta intre oricandul meu si niciundele tau, intre intotdeauna al meu si niciodata al tau, intre verdele meu si albastrul tau consta tocmai in diferenta insesizabila de catre un ochi orb a paralelismului aproape perfect intre totul si nimic... ata rosie ar fi poate singura care ar reusi sa coase cu migala doua lumi diametral opuse si totusi atat de asemanatoare... dar, din pacate, pana chiar si ea lipseste cu desavarsire.
Publicat de la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)