Trenul...mereu acelaşi şi mergând întotdeauna în aceeaşi direcţie prestabilită.....ca şinele sub roţi de tren... sună ciudat, ştiu.. dar nu e aşa realul întotdeauna? Ca şinele sub roţi de tren - mereu atât de paralele, mergând cuminţi tot înainte, cunoscându-şi cu precizie traiectoria,... atât de paralele încât dacă vreodată s-ar intersecta pentru mai mult decât acele clipe în care se schimbă ocazional macazul ar ieşi un dezastru...aşa îsi continuă traseul rectiliniu, animat doar de eventualele curbe, cotind mereu în paralelismul lor perfect, atât de simetrice, atât de apropiate dar totuşi niciodată intersectându-se...
"Anii treceau tiptil ca niste soapte
Unul venise de prin Miaza Noapte
Si celalalt dintr-un Apus.
S-au intalnit,
Si-au multumit,
S-au luat de mana si s-au dus,
Se cunosteau din presupus."
Arghezi
Interesantă idee! fulgi - tren, şine, viaţă Încerc să leg aceşti termeni... mai încerc (poate-s prea obosită) E ceva ce-mi scapă, deocamdată ...
RăspundețiȘtergere