"Anii treceau tiptil ca niste soapte
Unul venise de prin Miaza Noapte
Si celalalt dintr-un Apus.
S-au intalnit,
Si-au multumit,
S-au luat de mana si s-au dus,
Se cunosteau din presupus."

Arghezi

vineri, 10 decembrie 2010

i-am dat timpului
timp
sa treaca
dar el,
infinit
se zbate
in tic-tac-ul
secundei
mele
Publicat de la
Etichete: ,

4 comentarii:

  1. Interzisa.11 decembrie 2010 la 15:39

    Profund. Imi place...

    RăspundețiȘtergere
  2. Rosaline11 decembrie 2010 la 17:15

    frumoasa analogie. I-ai dat timpului timp...e ca si cum i-ai da vietii viata. Si tu exact asta faci - oferi viata prin cuvintele pe care le scrii.

    RăspundețiȘtergere
  3. calator11 decembrie 2010 la 21:20

    multumesc de cuvintele frumoase, fac bine....

    RăspundețiȘtergere
  4. Andrei13 decembrie 2010 la 16:26

    Frumos exprimat. Multumesc.

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)