...

Joc de noapte

A.E Baconsky

Noaptea străbat bulevarde oblice,

odihnindu-mi privirea-n orbitele lor.

Noaptea-ntânlesc trecători singuratici

grăbind către casă,

şi c-un gest nevăzut le fur umbrele.

Jocul acesta l-am învăţat singur

odată, demult—jocul şăgalnic

îl ştiuse cândva un copil

cu capul învăluit de un nimb de vise

Unde sunt anii, unde sunt iernile

amestecate cu paşi de lup?

Pe-atunci mă jucam gonind umbrele norilor,

astăzi fur umbre de oameni.

Umbre de oameni, umbre de oameni…

Nu pot vedea lunga trenă de noapte,

Nu pot vedea întunericul

veşnic pe urmele lor.

Chiar dacă jocul meu pare-o risipă

Un dans de comete în gol–

am să-l joc până când va rămâne din mine

doar o patimă veche ca un simbol.