"Anii treceau tiptil ca niste soapte
Unul venise de prin Miaza Noapte
Si celalalt dintr-un Apus.
S-au intalnit,
Si-au multumit,
S-au luat de mana si s-au dus,
Se cunosteau din presupus."

Arghezi

joi, 16 februarie 2012

să ningă, zăpada mă-ngroape

... da' pan' la gat sa fie! da?! nici un centimetru mai sus. sau mai jos.

prin jaluzelele aproape inchise nu patrunde decat albul obosit. ninge iar. e aproape cald. mi-e aproape comod si mi-a amortit piciorul stang. zapada si nodul de la cravata... astea da probleme!

liniste. intrerupta de respiratia sacadata si de nu stiu ce melodie de la radio. mult prea inceata ca sa si razbata prin golul de la capatul ferestrei. ma uit la ea de mai bine de 10 minute. intre timp mi-a amortit si gatul. macar de atat pot fi sigura... sunt mult prea departe ca sa ma fi avut vreodata cu adevarat.

inca o zi. aproape banala. aproape gata. si inca mai vreau langosii aia cu branza, smantana si marar. aproape buni.

2 comentarii:

  1. mmmmmm...yamiii...numai asa ma am pe mine: sub zapada cu langosi, nu, fara marar, dar nu uita smantana...:)
    pohta buna!
    p.s.: ahhh, numai intr-o zi banala ma pot bucua de nodurile din cravata, dar piciorul e mereu dreptul...

    RăspundețiȘtergere
  2. *bucura, a naibi foamea asta...:)

    RăspundețiȘtergere