ceai cu gust de scrum

SINGURATATE-N DOI
(versuri Camelia Radulian)

Singuratate-n doi si-un asfintit
ca sangele pe lama de cutit
Tacerea sapa mut, eu nu iti spun
Nici sa ramai, nici ramas bun.

Singuratate-n doi si-un asfintit
ca sangele pe lama de cutit
Sinucigas, in crucea unui drum,
nu-mi spui nici tu sa plec, nici sa raman.

Traim din amintiri, sau nici atat
c-un streang de amintiri legat de gat
Copaci pustii, in toamna unui hol
prin care navaleste cerul gol

Scrisori de viscol ochii tai imi scriu
si-n frigul lor se zbate un sicriu
Strivim sub pleoape ani fara sfarsit,
din care n-am plecat si n-am venit.

In fum se pierde valea de taceri
si maine va veni la fel ca ieri
ce pot spera, ce poti si tu sa speri?
umile flori ne duc spre nicaieri.

Si cum se lasa bruma peste crang
se-aude-n noi cum ochii vremii plang
Maine ca ieri, si azi, ca si acum
sorbim acelasi ceai cu gust de scrum.