Risipa
Mircea Micu
Mă dau risipei lent, în doze mici,
Prada nesăţioaselor furnici
Ce-mi înfăşoară trupul ca un brici.
Ce-a fost, e-nchis în ora de cleştar…
Am spart , cântând, pahar dupa pahar,
Tot învăţând să râd tăcut şi rar.
N-am fost în stare să urăsc nimic
Sortit să mă-ntronez şi să abdic,
Să cad mereu şi iar să mă ridic.
Acum mă duc încrâncenat şi straniu
Iradiat de propriu-mi uraniu
Purtând o lacrimă în loc de craniu…
cineva imi spunea, odinioara, ca sunt ca un hopa mitica....:)
RăspundețiȘtergere:) inseamna ca ai abilitatea de a te ridica mereu direct in picioare. bravo!
RăspundețiȘtergere